Ma numesc Abalasei Andrei-Alexandru, locuiesc in satul Joldesti, com. Vorona, jud. Botosani. Sunt elev al scolii generale cu clasele I-VIII din sat (elev in clasa a VIII-a). Incerc atat de clar cat voi putea sa va redau imaginea unei familii nevoiase, in care zilnic ne zbatem cu lipsuri, neajunsuri, si tot ce poate insemna grija zilei de maine. Locuiesc impreuna cu mama mea si cei doi frati, Vladut, 13 ani, si Gabriel, 12 ani. Desi ne lipsesc cele mai elementare lucruri, cum ar fi: un aragaz, frigider, masina de spalat sau un sifonier, mama se lupta din rasputeri sa ne creasca decent, sa putem sa o ducem cat de bine se poate. Mamica noastra a venit in acest sat in urma cu 12 ani. A ridicat casuta in care locuim, dar nu a reusit sa o termine. Noi, copiii, cresteam, am inceput pe rand gradinita, iar apoi scoala. Asa ca nu s-a putut face nimic la casa, grija mamei s-a revarsat asupra noastra. Hainute, ghiozdanele, incaltaminte si tot ce au nevoie trei copii de scoala. Chiar daca acasa o duceam (si o ducem) foarte greu, atunci cand suntem la scoala, mama vrea sa nu rada ceilalti colegi de noi. Am fost si mai suntem facuti de catre unii “nevoiasi”, dar mama ne spune sa nu ne fie rusine cu situatia in care ne aflam. In aceasta vara, atunci cand mama a fost chemata pe la unii sateni la cate o munca, am mers sa ajutam si noi. Lucram, ba pe mult, ba pe putin, sa avem ce pune pe masa si sa ne putem descurca de pe azi pe maine. Vara, cand este campanie, mama mai este chemata uneori cu ziua (lucreaza pe alimente sau pe bani), dar cand nu are unde lucra, traim din 190 lei noi (alocatia noastra). Ne luptam cu multe lipsuri, multe am vrea sa facem si nu putem, dar sper sa termin scoala peste cativa ani si sa pot sa imi ajut fratii si mama. Cu ploile care au fost, ne-a plouat in casa ca afara aproape. Am peticit cum am putut, pentru ca bani nu sunt ca sa putem repara acoperisul.
Vreau sa va spun ca Dumnezeu a fost si bun cu noi, pentru ca ne ajuta, in ciuda lipsurilor si a rautatilor celor din jur, ne invata sa fim uniti si sa credem ca ziua de maine va fi mai buna. Fratele meu, Vladut, acum vreo trei ani, a facut o pareza faciala (va trimit si acte care o dovedesc), a stat doua luni internat la Spitalul de copii din Botosani. Acum a ramas cu ceva sechele si este internat cam doua saptamani in fiecare vara. Retetele care trebuie cumparate sunt foarte scumpe, facem multe eforturi sa i le putem procura. Acum a inceput sa aiba probleme cu ochii, clipeste des si se plange ca de multe ori i se pune o ceata pe ochi. Va trebui sa il duca la un consult. Sunt multe de spus. Numai cine traieste cum traim noi stie ce este greul, cum e sa lupti cu toate fortele sa poti face fata lipsurilor. Mi-as dori si eu sa am multe lucruri pe care mama nu si le poate permite. Noi, baietii, ne-am dorit un calculator pe care de altfel il primeam gratuit daca faceam actele necesare. Dar atunci, ca intotdeauna, mama nu a avut bani sa mearga la Botosani, la notariat si la fisc. A incercat sa imprumute, dar pentru un nevoias nu sare nimeni. Stimat grup redactional (cred ca m-am exprimat bine), va rog din tot sufletul sa-mi publicati scrisoarea, am vazut ca ati ajutat multi oameni cu probleme, va rog ajutati si familia mea. Sunt familii care au copii de varsta noastra si poate o duc mai bine ca noi. Orice lucrusor e bun la noi. Pana la scoala avem 2 km pe care de cele mai multe ori ii facem pe jos. Viata la tara este grea si dura, iar atunci cand nu ai pe nimeni (asa cum mama noastra nu are) sa te ajute, faci fata foarte greu neajunsurilor. Rugam pe cei buni si milostivi, cu sufletul mare, sa ne ajute cum vor crede de cuviinta.
Ma voi ruga zilnic ca Dumnezeu sa-mi auda glasul si ca scrisoarea mea sa fie publicata. Va multumesc din suflet!
ABALASEI ANDREI-ALEXANDRU – sat Joldesti, com. Vorona, jud. Botosani, cod 717477
Sursa: http://www.formula-as.ro/2010/947/s-o-s-34/cazuri-de-extrema-urgenta-13171
